#FAINLACLUJ

Obosit deja de prea mult scandal politic am decis să mă dau puțin la o parte și să îmi aduc aminte de momentele copilăriei. Nu neapărat ale mele, ci m-am pus pe recitit poveștile, povestirile și amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă.

Am râs și m-am distrat cu zgomot, ceea ce m-a făcut să încerc o transpunere în realitatea zilei de astăzi. O realitate în care totul se petrece în viteză, pe canalele de social media și se împachetează într-o poveste cu plasare de produs.

Vă mai amintiți de „Răpirea din Serai” de pe peretele din camera aia de sărbătoare? Nici acum nu știu dacă era carpeta sau covor. Ce știu e că aproape în fiecare casă exista asta pe perete. Și era pusă în camera în care intram doar de Paște și de Crăciun și nu stăteam mult acolo. Cam cât stăteau musafirii. De prindeam Revelion acolo se lăsa cu spart, din greșeală, peștele de pe televizor sau încă o lipitură la balerină de pe mobilă. Dar despre asta o să va povestesc în detaliu altă dată.

Acum, de ce mi-am amintit de Răpirea din Serai? E simplu. De câteva zile la București plouă. Da plouă ardelenește așa când încet când foarte încet și când să ieși afară se pornește de nu îți vine să crezi.