De ceva vreme mă tot întreb cum am ajuns eu să fiu persoana aia căreia îi place să curețe baia. Dintre toate locurile dintr-o casă la mine a ajuns baia. Da îmi place și vorbesc serios. Lustruiesc totul la perfecțiune că e și o vorbă care merge aici „poți linge mac de pe jos dupa ce fac
E duminică. Ora 7 dimineața după o noapte scurtă în care am trecut la ora de vară. Mă ridic din pat și aud cum vântul iși face de cap printre blocurile din vecinătatea hotelului. Un hotel modest din Tulcea. Încă îmi răsună în cap vorbele unui prieten care aseară îmi spunea “ Ce dracu cauți tu acolo. Nu mai bine stăteai acasă la căldurică și la ține în pat? Ce-ți iese ție că faci voluntariat?”.
Mă uit pe fereastra care dă în parcarea din fața hotelului și mă gândesc entuziasmat la ziua de ieri care a fost prima la Isaccea. Zâmbesc larg gândindu-mă la vorbele prietenului meu și mă duc la dus să fiu gata pe când ajung colegii mei de la București să mergem împreună spre o nouă aventură la granița cu Ucraina.
Duminică la Isaccea Read More »
Astăzi, după prima mea zi în calitate de voluntar la Isaccea, am multe motive de bucurie.
Am cărat bagaje, am oferit produse, am alimentat standuri, am oferit informații, am discutat cu vecinii noștri de peste Dunăre, am interacționat cu pompieri, jandarmi, polițiști, grănicieri, medici și în special cu voluntarii care s-au lăsat pe ei pentru a face un bine. Am mâncat cea mai bună supă de pui făcută de un bucătar grec și am cărat apă pentru peste o mie de porții de mâncare caldă pregătite acolo și oferite gratis.
Sentimentul este unul care îți dă putere și încredere. Aici nu există oboseală ci doar acțiune și implicare. Sunt recunoscător oamenilor pe care i-am cunoscut și pentru că astăzi am putut să fiu parte din tot ce înseamnă susținere. Apreciez eforturile pe care BCR le face prin tot suportul, prezența acolo și implicarea de care dă dovadă si mai ales prin faptul că ne oferă posibilitatea de a participa în mod organizat mai mult și mai des decât am putea să o facem fiecare individual.
Mergând puțin mai departe vreau să va spun că sunt singur la părinți și când m-am născut am fost primul nepot în familie. Toată lumea roia în jurul meu să-mi facă pe plac și să-mi satisfacă orice poftă posibilă și imposibilă.
Clujul este casa mea. Clujul m-a adoptat și a fost mereu locul unde am simțit că sunt așezat. Încă din primele zile petrecute în Cluj ca și proaspăt student mi-a oferit tot ce am avut nevoie. Provocări, succes, proiecte, eșecuri, realizări, mi-a arătat locuri superbe și m-a lăsat să îi calc fiecare străduță, să îi privesc frumusețile și să mă bucur de fiecare clipă. Am ras și am plans la Cluj, l-am văzut vopsit în tricolor , fără mall-uri, fără IT și fără clădiri imense de birouri. Am prins Clujul molcom, fără vuiet și agitație și am văzut fiecare etapă a dezvoltării lui. În Cluj mi-am clădit drumul profesional și personal, în Cluj mi-am luat locuință și tot în Cluj mă văd petrecându-mi bătrânețile.
De ce va spun toate astea? De ce rememorez ca și cum e ultimul lucru pe care îl fac? De ce mă paște acest sentiment de nostalgie pentru Cluj? Din două motive. Primul că îmi e foarte drag și vorbesc de Cluj la superlativ peste tot pe unde merg și al doilea vine din faptul că îl părăsesc. Pentru următoarea perioada las Clujul pentru București și las acolo o parte din mine. O parte importantă la care o să mă întorc des, de fiecare dată când am ocazia, pentru că la Cluj îmi rămâne parte din viață mea. Și totuși nu despre asta vreau să vă povestesc.
De la #fainlacluj la #fainlabucuresti Read More »
Dacă aș sta să scriu eu despre mine aș scoate în evidență doar lucrurile bune. Așa că m-am gândit că la această secțiune să scoată în evidență lucruri bune și foarte bune prieteni, colegi, fosti colegi și persoane din mediul online pe care nu le-am întâlnit niciodată .
Descrierea este despre mine, dar de la voi.
Va mulțumesc !
Câteva (multe) cuvinte… Read More »
