Credeți–mă că a fost perfect până acum. Ne-am înțeles că prin minune și totul a ieșit brici. Ce vreau să vă spun e că sunt cel mai norocos ardelean din București. Odată cu mine s-a mutat aici și un coleg din Arad. Stăm la birou, la 2 m distanță unul de celălalt și ne este suficient „no” și „e”. Astăzi discutam aprins și la un moment dat vine un coleg de-al locului și intervine în discuție.
Dragilor, atâtea cuvinte pe secundă și atâtea exclamații nu am auzit în viața mea. Ce îmi amintesc este doar atât:
– Frate, sunt fiert pe voi, e noaptea minții să faci asta. Boss nu face sens. Hai, hai, va pup. Pa.
În timp ce colegul pleca ne-am uitat unul la celălalt și în forță am închis discuția:
Eu: – Noooo, amu?
El: – Ee.