Jurnal de #ardeleanincapitala ep. 3 „Răpirea”

Am zis că pe vremea asta prefer să nu stau între volan și scaun și mai bine să chem un Uber. Zis și făcut. Aplicație, adresa, destinație și confirmare. Până să ajungă mașina am zis să aștept în scara blocului să nu ies în ploaie că varză mă făcea.

Dragilor, v-ați imaginat o secundă cum s-a petrecut scena aia în care a fost furată femeia până să ajungă pe cal? Dacă nu imaginați-vă și puneți asta în realitate doar că nu era cal ci era Logan. Ușa s-a deschis din mers si tot asa am fost nevoit să urc. După ce am închis ușa l-am întrebat pe șofer: F”acem jumi juma ce ai furat sau aia de ne urmăresc se așteptau să mă răpești?” A ras și a promis să nu se mai repete. Promisiunea lui a durat exact cât a fost cursa. Aproape de destinație mi-a zis „Imediat ajungem. Să aveți o zi bună și cu soare„. M-am prins că tre să sar din mers și m-am conformat.

Eu am dus Răpirea din Serai la urmatorul nivel. Pot face carpeta și cu „Abandonul din Serai”. E la fel muma că pe coborâre.