Am găsit. Am găsit multe întâmplări din copilăria mea pe care le pot oricând asocia sau pune într-un text lung și care să scoată în evidență nevoia de a ajută alti copii. Am găsit momente în care eu și cei din jurul meu aveam nevoie de ajutor. Și am găsit ajutor. Am găsit persoane care mi-au schimbat cursul vieții cu un sfat, cu o vorbă bună, cu încredere, cu faptul că m-au ascultat și m-au încurajat sau pur și simplu că nu m-au plăcut și arătându-mi asta permanent m-au motivat.
Am găsit mereu partea bună în fiecare acțiune și în fiecare moment al vieții. Și fac asta și acum.
M-am oprit din a mai căuta. Am realizat că nu am nevoie de ceva din trecut pentru a scrie despre prezent. Cred că povestea copiilor cu autism nu are nevoie de nicio asociere, de nici o întâmplare și de nicio experiență trăită sau văzută de mine. Povestea lor are nevoie de noi. Acum. Mereu.
Nu am mai căutat nimic în trecut pentru că am prezentul și viitorul. Văd ce însemnă un copil vesel, bucuros, fericit și mai ales sănătos. E suficent ce văd ca să îmi doresc să fac tot ce îmi stă în putință pentru a ajută și alți copii să fie așa. Cât pot. Cum pot. Când pot.
Evenimentele, precum Bikeathon Țara Făgărașului, care vin să susțină o cauză, Pass The Voice, merită apreciate ca atare.
Poate nu îți place să mergi cu bicicleta, poate nu îți place să ieși în natură, poate nu îți place să urci pe dealuri sau pe munți, dar sunt convins că îți place să faci bine. Sentimentul pe care eu îl am atunci când donez, mă implic în acțiuni caritabile sau când pur și simplu sunt parte din acțiune este nemărginit, iar când acel ajutor se adresează copiilor nu mai există comparație.
Sigur ai simțit acest sentiment. Sunt convins că știi despre ce vorbesc.
Te invit să retrăim impreună acest sentiment fiind parte din Autismvoice și Pass the Voice!
[Best_Wordpress_Gallery id=”20″ gal_title=”Bikeathon”]