Cum a terminat discuția cu Nicușor, și mai frustart de cum era în trafic, a luat-o pe centura ocolitoare a Raiuliu, că el are făcută una și e funcțională și dată în lucru și pe ea se circulă repede că are 2 benzi pe sens. A ajuns la porțile Raiului care s-au deschis automat că au senzori si ceva soft smecher facut de o firma de IT din Cluj. Nu e nevoie să tragă sau să împingă de ușile alea grele și mari de lemn masiv din pădurile României sculptate și prelucrate cu motive maramureșene. S-a uitat după poartă și l-a văzut pe Sf Petru stând pe un scăunel cu un creion roșu în mână.
– Ce faci Sfinte? Ai terminat curățenia în lume?
– Uite Doamne, astăzi nu prea am avut chef, da totuși am făcut curat în Germania și mă uit cum stă praful în Olanda și mi groază să mă apuc să-l șterg.
– Lasă Sfinte praful acolo și dă-le și puțină ploaie să crească iarba.
– Bine Doamne. Da zi Tu cum ai rezolvat cu Niculiță al nostru? Se mai poate sau nu?
– Sfinte, să te feresc Eu să ajungi în trafic în București că nici măcar Eu nu te pot ajuta să ajungi unde ai nevoie.
– Acum că zici are sens ce spui Doamne. Am văzut cum toți sfinții din Rai au început să coboare când ai ajuns în București.
– Păi clar Sfinte că am și eu limitele mele și după 2 ore de stat în trafic am început să cobor toți sfinții să-I arăt unui taximetrist că am prioritate.
– Și zi, Doamne, cum ai rămas cu Niculiță al nostru.
– Păi Sfinte am zis că după ce mă uit mai bine la situație îi dau un semn.
– Bine Doamne, hai că văd că ești obosit. Fugi pe norisorul tău pufos și trage un pui de somn că îi dau eu semnul lui Niculiță al nostru…
Și așa Dumnezeu s-a dus la somn și pe Nicușor l-au rezolvat Sfinții.