#amintiri

Ninsorile în Prundu Bârgăului erau din belșug. Iarna începea odată cu luna decembrie și ținea până tarziu în martie. Zăpada se așternea ca un covor pufos și gros peste tot. Diminețile începeau cu activitate fizică intensă. Eram nevoiți să dăm zăpada și să facem „cărări” pentru a putea merge la școală sau la muncă, după caz.

Pentru mine iarna are o însemnătate aparte deoarece în copilărie abia așteptam primul fulg de nea pentru două din lucrurile care îmi aduceau mare bucurie. Primul era că abia după ce cădea primul fulg aveam voie să desfac borcanele cu compot . Doamne cât imi curgeau balele la gândul că în cămară era plin de compoturi de la cel de cirese, preferatul meu și până la cel de vișine care rămânea pe rafturi până le terminam pe celelalte. Al doilea motiv era că abia așteptam să pun schiurile în picioare și să urc pe dealuri pentru ture interminabile de schi.