În drumul meu spre baie îmi dau seama că nu mi-am pus ochelarii (am dormit fără ei, pe nas), dar sigur pe mine intru în baie. Frec mâinile regulamentar, cu săpun, 20 de secunde și față maxim 5 secunde. Era apa rece. Pun haine de scandal pe mine și fuga la cafeneaua de jos sa rup 2 flat-uri. Era murdar ibricul și îmi era lene să îl spăl. Toate bune, plan perfect. Încă eram în starea de văzut în ceață, dar e normal să fie așa sâmbătă dimineața. Cafea luată (2 flat-uri), sorbit din ea și pași repezi spre casă. Chem liftul, intru, apăs și urc. Ajung, se deschid ușile, ies, mă îndrept spre ușa mea și bag cheia. Învârt de cheie și nimic. Scot cheia, bag iar și tot nimic. Mă gândesc că am băgat cheia de la mașină, dar nu. Era cheia bună. Zic, mai încerc o dată și dacă nu, văd eu ce fac. E blocată, cumva. Când să bag cheia a treia oară, se aude un zgomot din interior, se deschide ușa și iese vecinul de la 3. Ce faci vecine? Mă întreabă. Realizând ce am făcut îi spun: Scuză-mă vecine. Am crezut că ești plecat și am vrut să vin in vizită, că dacă îți spun că am apăsat greșit etajul, în lift, sigur nu mă crezi! A râs. I-am dar un flat din cele două luate și am coborât un etaj pe scări. Liftule, cine și-o mai face selfie-uri în tine și cine te-o mai promova… Păi de 3 ani avem o relație bazată pe oglindă și tu mă trimiți în vecini? De azi înainte, liftule, nu mai ești prietenul meu, numa eu sunt prietenul tău… Acum sunt treaz!