#retete

În primul an de facultate știam să gătesc doar cartofi prăjiți cu ouă ochiuri. Eram pe lângă tot ce ține de activități culinare. Bine, nici nu îmi plăcea să fac asta, așa că de ce atâta stres. Mai mult, primeam de la părinți, în fiecare săptămâna, pachet. Autocarul de la Botoșani trecea prin Prundu Bârgăului și ajungea la Cluj marțea la ora 6 dimineața. Va dați seama ce inseamna ora 6 am pentru un student în anul 1? Și de cele mai multe ori trebuia să merg pe jos la autogară pentru că banii erau aproape gata. Luam pachetul, ajungeam cu el și îl puneam frumos în frigider cu speranța că o să reziste cel putin două zile.

Mereu aveam în pachet o cutie cu ouă proaspete de țară printre care bunica mea punea câte ceva din micuța ei pensie pentru nepotul de la Cluj. Stăteam în chirie și eram împărțiți pe zile cu primitul pachetului în așa fel încât să ne ajungă până la final de săptămâna. Niciodată nu se întâmpla asta pentru că în ziua în care primeam pachetul era răsfăț și chef. A doua zi căutam câte ceva prin frigider și era plin cu… dor.