#donam

Copii fiind când voiam să ieșim cu bicicleta aveam un ritual. Cel mai rapid dădea tonul într-un mod inconfundabil. Se urca pe bicicletă și de la prima până la ultima casă striga tare în fața porții “hai cu bicla să dăm pedala”. În maximum 5 minute, orice făceam lăsam și ne strângeam undeva la 12 prieteni dornici de pedalat.

Ulițele, drumurile asfaltate, cărările de munte și poienitele erau pistele noastre de bicicletă. Pauze făceam doar la izvoare să bem apă sau unde prindeam câte un loc mai drept să încingem un fotbal.

Îmi amintesc cu plăcere fiecare zi de acest gen care începea dimineața și se termina mult după apus. Erau momentele de libertate, de prietenie adevărată și de echipă închegată.